Şeful AGVPS a amanetat tolbele vînătorilor şi undiţele pescarilor

De vreo 20 de ani, Neculai Şelaru este cel care goneşte şi ocheşte tot ce mişcă prin păduri, pe cîmpii şi în aer şi momeşte tot ce mişcă în apele româneşti. Indiferent cine a fost la guvernare, Neculai Şelaru a avut grijă să lustruiască cizma jupînului politic, numai să rămînă în fruntea Asociaţiei Generale a Vînătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS).

Cum se schimba garda politică, Şelaru devenea nervos şi descoperea brusc cîte un jaf regizat de cei plecaţi şi urma imediat demascarea, numai ca să intre în graţiile noilor stăpîni. De colţii lui Şelaru nu a scăpat, după părăsirea postului, nici unul dintre miniştrii care s-au perindat la şefia Mediului, de la Aurel Constantin Ilie, Ioan Oltean sau Romica Tomescu la Sulfina Barbu.  Nici fostul premier Adrian Năstase nu a scăpat de muşcături. Această tactică a dat roade tot timpul şi, astfel, Şelaru a rămas sforarul-şef al AGVPS, indiferent că a fost preşedinte executiv sau director general al asociaţiei.

Săptămîna trecută, Şelaru a făcut o nouă victimă, în persoana preşedintelui de onoare al AGVPS, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Fără să bănuiască nimic, Isărescu s-a trezit că bate vîntul prin casieria asociaţiei, că taxele şi impozitele neachitate către stat depăşesc 100.000 de euro, iar salariile angajaţilor sînt întîrziate. Mai mult, guvernatorul BNR a descoperit cu stupoare că sediul central al AGVPS, de pe Calea Moşilor din Bucureşti, a fost gajat de Şelaru la o bancă comercială pentru un credit de 500.000 de lei.

Lucrat pe la spate de Şelaru, Isărescu s-a trezit pus în faţa mai multor probleme şi calcule care nu ies. Nu se ştie cum a făcut Neculai Şelaru de s-au volatilizat cam 90 de milioane de lei din casieria AGVPS şi cum au dispărut crescătoriile de iepuri şi fazani. Şi nimeni nu are habar cum s-au topit spaţiile pe care asociaţia le deţinea în municipiile reşedinţe de judeţ şi în Capitală. Poate că Mugur Isărescu are chef de un trofeu baban şi, astfel, Şelaru va fi prins în capcana unor controale financiare. Că altfel un singur animal mai mişcă prin preajma vînătorilor: rîsul. Dar nu e rîsul lor!

Academia Catavencu 10.11.2010