COCOSUL DE MUNTE (Tetrao Urogallus)

Numit popular gotcan,iar femela gotca, cocosul de munte este cea mai mare pasare dintre cele trei specii de tetranoide care traiesc in tara noastra .

Biotopul cocsului de munte il reprezinta padurile intinse de rasinoase,de la limita vegetatiei forestiere(1200-1500 m altitudine). Ii place sa aiba in preajma arbusti producatori de fructe. Il intalnim in tot lantul Carpatic. Se hraneste cu insecte ,larve,fructe de padure,ierburi,seminte de buruieni,muguri si rasinoase Iarna hrana principala este formata din ace de conifere,iar toamna din frunze de plop de munte.

Masculul are o greutate de 3,5-5 kg,iar femela are o greutate cu 30-40 % mai putin. Greutatea corporala a masculului este mai mica in timpul rotitului.

Intre mascul si femela exista o mare diferenta de culoare. Cocosul are penajul de culoare inchisa,de la distanta parand neagra;penele de pe gusa sunt de culoare verzui-negricioase si bat inspre albastru, umarul aripilor este alb,pielea din jurul ochilor rosie,coada neagra cu pete albe ,neregulat distribuite..Ciocul seamana cu cel al rapitoarelor,fiind puternic si incovoiat. Tarsul este imbrcat cu pene pana la degete,care iarna sunt prevazute cu excrescente cornoase,in forma de pieptene,care ii maresc suprafata de mers pe zapada(acesti pinteni se numesc varzobi).

Femela nu este asa de viu colorata;este mai mult ruginie cu pete negre,imitand mediul in care traieste,fapt ce o scapa de multe ori de dusmani.S-ar putea confunda cu gaina cocosului de mesteacan,insa are o pata mai mare ruginie- inchisa pe piept,si coada mai mare de forma circular convexa.

Cocosul de munte nu este sociabil,traind in apropierea gainilor numai in perioada de imperechere,fiind o pasare poligama.De cresterea puilor se ocupa numai femela. In rest cocosul traieste singuratic.In timpul iernii sunt mai mult prin copaci,iar vara prefera zonele umede ,cu muschi,cu izvoare,desisurile si pantele insorite.Seara se urca sus in arbori,de obicei aceeasi arbori,unde au o craca aflata cam pe la mijloc. Acesti arbori se recunosc dupa excrementete de sub ei.Excrementele au forma cilindrica groasa de 12 mm si se pot diferentia de cele de gaina.

.

Cocosii de munte sunt fideli locului de trai,odata deranjati revin la locul de trai,eventual daca se taie arborele se indeparteaza din zona.

Imperecherea cocosului de munte are loc intre 15 aprilie si 15 mai,fiind in toi intre 25 aprilie si 5 mai,dar asta depinzand si de straea vremii de afara.Parada nuptiala este deosebit de spectaculoasa,fiind insotita de dansuri ci cantece..

Uluitorul ritual este descris si de Ionel Pop in “Povestiri de vanatoare”,si de Mihail Sadoveanu in “Istorisiri din Ardeal”.

Asa zisul cantec al cocosului de munte este format din doua fraze muzicale:prima seamana cu bataia de toaca ,cea de a adoua cu sunetul produs de o tocila. In scurta pauza dintre ele se aude uneori un sunet sec,ca cel produs de trasul unui dop dintr-o sticla.Prin deschiderea tare a ciocului nu aude ,astupandui-se canalul auditiv,moment cand este vulnerabil la pradatori.. Inceputul ritualului are loc dimineata in copaci,apoi rand pe rand coboara pe zapada unde isi continua mersul infoiat,si asteapta gainile ,care se apropie tot mai mult odata cu ridicarea intunericului,raspunzand printr-un cotcodacit :”got-got-got”.

Uneori dupa coborarea lor din arbori,in preajma gainilor se aduna si doi trei cocosi de munte ,care se proptesc piept in piept,se lovesc cu arpile si picioarele,pana cand unii sangereaza,si in jurul lor se pot vedea o gramada de pene .Cei mai slabi ies din confruntare cu gaturi jumulite,si pleoape pline de sange.

Dupa imperechere femela isi face cuibul pe jos,intr-o adancitura depunand 6-10 oua incubatia durand 27 de zile. Puii sunt nidifugi,avand corpul imbracat in puf galben,cu pete negre pe cap, pete brune pe spate si pe aripi.

Dusmanii cocosului de munte sunt:omul in principal,rasii jderii,vulpile,mistretii cainii de la stane ,care distrug cuiburile. Cel mai inzestrat dusman ramane jderul care pur si simplu vaneaza cocosul la fel ca si omul. Adica se apropie de cocos in perioada cantatului,din aproape in aproape,pana este in cea mai buna pozitie de atac.Cocosul in clipa lui de visare,nu observa jderul care sare pe el,si ii musca jugulara,cazand amandoi deseori din copac,ca un ghem ,pentru a primi imbratisarea mortii. Chiar Ionel Pop relateaza o asemenea intamplare in cartea sa “Instantanee din viata animalelor”,atac la care a fost martor chiar el.Chiar pasarile mari de prada ataca cocosul de munte si mai ales puii daca sunt vazuti in deschizaturi.Ideal ar fi ca in zonele de bataie sau a cuibaritului sa se evite deranjul cauzat de amenajarile silvice.

Vanatoarea la cocosul de munte este una dintre cele mai frumoase si pasionante,datorita atat mediului in care are loc,cat si dificultatii de apropiere a vanatorului. Se cere un efort deosebit din partea vanatorului,avand in vedere si conditiile meteo,si urcarea pana in golurile de munte.

Vanatorul urca dupa-amiaza spre locul de bataie, sa cerceteze locurile de rotit,si sa asculte sosirea cocosilor de munte la culcare,momente semnalate prin zborul ce se aude de la distanta. De fapt se face o recunoastere a terenului.Retragerea de la locul de bataie se face in cea mai mare liniste,de preferabil dupa lasarea intunericului,pentru a nu tulbura si alunga cocosii.

Peste noapte vanatorul se retrage mai jos, intr-o coliba de preferabil,care sa fie in apropierea bataii,iar dimineata cu noaptea in cap trebuie sa ajunga inapoi in bataie.

Apropierea se face tot in liniste,fiind atent la fiecare pas,si asteapta un semn de la cocosul de munte. La fiecare strofa de cantec vanatorul inainteaza,apoi se opreste,indiferent in ce pozitie s-ar afla,si asteapta sa cante din nou. Apropierea poate dura 15-30 de minute,si se trage din arme cu tevi lise cu alice de 4mm-5 mm. Se poate vana si cu glont de calibru mic,dar aceasta vanatoare nu reprezinta un act de bravura.

Este preferabila si etica vanatoarea cocosului de munte dimineata,deoarece atunci are loc rotitul ,ritualul si ne putem asigura la ce am tras si unde.

Cocosul de munte impuscat este eviscerat de regula,apoi imbracat in cetina de brad ...si transortat pana acasa,sau la locul de naturalizat.

Pentru vanatoarea la cocos de munte este favorabil timpul senin,uscat. Lanterna este indispensabila in asemenea ocazii,pentru urcat si coborat de pe munte. Nici bagajele nu trebuie sa fie multe,iar hainele de preferabil sa fie rezistente la frig si umezeala.

Vanatoarea cocosului de munte se face pentu trofeul-neconventional,adica pasarea intreaga naturalizata. Unii vanatori mai aduna si gastrolitii,acele mici pietricele din pipota, pe care cocosul le aduna pentru digestie.Gastrolitii sunt o adevarat amintire mai ales prin paleta vie de culori,si consistenta(pietricele albe,albastre,rosii,bucati de coaja de alune,,etc).

Numarul mic de piese ce se vaneaza este destul de mic in comapartie cu alte specii. Frumusetea cocosului de munte poate fi gustata si fara a trage cu pusca. Primavara unii vanatori sau turisti urca sus la munte numai pentru acel spectacol de sarbatoare,si se multumesc cu o poza sau chiar o strofa auzita din cine stie care brad invecinat. Carnea desi comestibila nu are valoare culinara deosebita.

Perioada legala de vanatoare la cocos de munte  este 20 aprilie - 10 mai.

Datorita frumusetii sale,si pentru ca s-au rarit foarte mult in ultimii anii,cocosul de munte este pasare protejata de lege,si se vaneaza numai cu autorizatii speciale,care sunt bine calculate pentru a nu duce la un dezastru in ceea ce priveste populatia cocosilor de munte.

Autor,
Petrica